Astăzi, 15 ianuarie, se împlinesc 174 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, cel mai mare poet al literaturii române. Eminescu este considerat un geniu al poeziei, iar opera sa a avut o influență majoră asupra culturii românești și universale.

Mihai Eminescu s-a născut în Botoșani, într-o familie de mici boieri. A studiat la Academia Mihăileană din Iași, unde s-a înscris la Facultatea de Filosofie. După absolvirea facultății, a plecat la Viena, unde a studiat filosofia și dreptul.

În 1872, Eminescu s-a întors în România și a început să lucreze ca jurnalist la ziarul „Timpul”. În anii următori, a colaborat la mai multe publicații literare, printre care „Convorbiri literare” și „Revista română”.

Opera lui Eminescu este vastă și cuprinde poezii, proză, dramaturgie și eseuri. Poeziile sale sunt cele mai cunoscute și mai apreciate, fiind caracterizate de o mare frumusețe lirică și de o profundă înțelegere a condiției umane.

Printre cele mai cunoscute poezii ale lui Eminescu se numără

• „Luceafărul”,
• „Somnoroase păsărele”,
• „Floare albastră”,
• „Revedere”,
• „Pe lângă plopii fără soț”,
• „Scrisoarea I”,
• „Scrisoarea II”,
• „Scrisoarea III”,
• „Scrisoarea IV”
• „Odă în metru antic”.

Eminescu a fost un poet naționalist și a militat pentru unirea tuturor românilor într-un stat unitar. A fost, de asemenea, un poet romantic și a reflectat în opera sa aspirațiile și idealurile epocii sale.

Opera lui Eminescu a avut o influență majoră asupra culturii românești și universale. Poeziile sale au fost traduse în mai multe limbi și sunt studiate în școli și universități din întreaga lume.

Eminescu, un simbol al culturii românești

Mihai Eminescu este un simbol al culturii românești și al identității naționale. Opera sa este un izvor de inspirație pentru români de pretutindeni și continuă să fie admirată și studiată și în zilele noastre.

Ca inchiere, un omagiu adus lui Eminescu, o poezie de Grigore Vieru:

Eminescu

La zidirea Soarelui, se ştie, Cerul a muncit o veşnicie, Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu, Ne-am ales cu domnul Eminescu. Domnul cel de pasăre măiastră, Domnul cel de nemurirea noastră-Eminescu. Suntem în cuvânt şi-n toate, Floare de latinitate Sub un cer cu stele sudice! De avem sau nu drepate, De avem sau nu drepate, Eminescu să ne judece. Mi-l furară, Doamne, adineauri Pe înaltul domn cu tot cu lauri. Mă uscam de dor, în piept cu plânsul, Nu ştiam că dor mi-era de dânsul, Nu ştiam că doina mi-o furară Cu străvechea şi frumoasa Ţară- Eminescu. Acum am şi eu pe lume parte: Pot îmbrăţişa măiastra-ţi carte, Ştiu că frate-mi eşti şi-mi eşti părinte, Acum nimeni nu măpoate minte. Bine ai venit în casa noastră, Neamule, tu, floare mea albastră-Eminescu. Suntem în cuvânt şi-n toate Floare de latinitate, Sub un cer cu stele sudice! De avem sau nu dreptate, De avem sau nu drepate, Eminescu să ne judece!