Contrar percepției generale, gaura de ozon din Antarctica a fost remarcabil de mare și de durată în ultimii patru ani, iar cercetătorii de la Universitatea Otago cred că nu doar clorofluorocarburile (CFC-urile) sunt responsabile.

Într-un studiu recent publicat în Nature Communications, grupul a analizat schimbările lunare și zilnice ale ozonului, la diferite altitudini și latitudini în cadrul găurii de ozon din Antarctica, între 2004 și 2022.

Autoarea principală a studiului, Hannah Kessenich, doctorandă în cadrul Departamentului de Fizică, spune că au constatat că există mult mai puțin ozon în centrul găurii de ozon decât acum 19 ani.

Aceasta înseamnă că gaura nu este doar mai mare ca suprafață, ci și mai adâncă în cea mai mare parte a primăverii. Am făcut legătura între această scădere a ozonului și schimbările din aerul care ajunge în vortexul polar deasupra Antarcticii. Aceasta dezvăluie că recentele găuri mari de ozon nu ar putea fi cauzate doar de CFC-uri (Hannah Kessenich)

Deși Protocolul de la Montreal privind Substanțele care Distrug Stratul de Ozon, în vigoare din 1987, reglementează producția și consumul de substanțe chimice fabricate de om cunoscute că epuizează ozonul, cercetătorii cred că și alți factori complexi contribuie la gaura de ozon.

Cele mai multe comunicări importante despre stratul de ozon din ultimii ani au dat publicului impresia că ‘problema ozonului’ a fost rezolvată.
Deși Protocolul de la Montreal a îmbunătățit considerabil situația noastră cu CFC-urile care distrug ozonul, gaura a fost printre cele mai mari înregistrate în ultimii trei ani, și în doi din cei cinci ani anteriori.
Analiza noastră s-a încheiat cu date din 2022, dar în prezent gaura de ozon din 2023 a depășit deja dimensiunea celor trei ani anteriori – la sfârșitul lunii trecute avea peste 26 de milioane de km2, aproape de două ori suprafața Antarcticii, (Hannah Kessenich)

Dna Kessenich consideră că înțelegerea variabilității ozonului este importantă din cauza rolului major pe care acesta îl joacă în clima emisferei sudice.

Cu toții știm despre recentele incendii și cicloane din Australia și Noua Zeelandă, iar gaura de ozon din Antarctica face parte din această imagine
Deși este separată de impactul gazelor cu efect de seră asupra climei, gaura de ozon interacționează cu echilibrul delicat din atmosferă. Deoarece ozonul absoarbe de obicei radiația UV, o gaură în stratul de ozon nu numai că poate provoca niveluri extreme de UV la suprafața Antarcticii, dar poate avea și un impact drastic asupra locului în care este stocată căldura în atmosferă. Efectele secundare includ schimbări ale modelelor de vânt și ale climatului de suprafață din emisfera sudică, care ne pot afecta la nivel local, explică ea.

Cu toate acestea, ea se grăbește să alunge temerile legate de razele UV extreme:

Neozeelandezii nu trebuie să se îngrijoreze de aplicarea unei cantități suplimentare de protecție solară în acest an, deoarece gaura de ozon din Antarctica nu este de obicei deschisă deasupra Noii Zeelande – este situată în mare parte direct deasupra Antarcticii și Polului Sud

source: https://www.otago.ac.nz