Sistemele de filtrare a aerului nu reduc riscul de a contracta infecții virale, potrivit unui nou studiu realizat de Universitatea din East Anglia. Studiul dezvăluie că tehnologiile concepute pentru a face interacțiunile sociale mai sigure în spațiile interioare nu sunt eficiente în lumea reală. Echipa a studiat tehnologii precum filtrarea aerului, luminile germicidale și ionizatorii.

Ei au examinat toate dovezile disponibile, dar au găsit puține dovezi care să susțină speranțele că aceste tehnologii pot face aerul sigur de infecții respiratorii sau gastrointestinale.

Prof. Paul Hunter, de la Norwich Medical School din UEA, a declarat:

Purificatoarele de aer sunt concepute pentru a filtra poluanții sau contaminanții din aerul care trece prin ele.
Când a apărut pandemia de COVID-19, multe companii mari și guverne – inclusiv NHS, armata britanică și guvernele regionale din New York și Germania – au investigat instalarea acestui tip de tehnologie pentru a reduce particulele de virus aeropurtate în clădiri și spații mici.
Dar tehnologiile de tratare a aerului pot fi costisitoare. Așadar, este rezonabil să evaluăm beneficiile în comparație cu costurile și să înțelegem capabilitățile actuale ale acestor tehnologii.

Echipa de cercetare a studiat dovezile despre faptul dacă tehnologiile de purificare a aerului protejează oamenii împotriva contractării infecțiilor respiratorii sau gastrointestinale transmise prin aer.

Ei au analizat dovezi despre infecții microbiene sau simptome la persoanele expuse sau nu la tehnologii de tratare a aerului în 32 de studii, toate realizate în medii reale, cum ar fi școli sau cămine de îngrijire. Până în prezent, niciunul dintre studiile de tratare a aerului începute în timpul erei COVID nu a fost publicat.

Cercetătorul principal, Dr. Julii Brainard, tot de la Norwich Medical School din UEA, a declarat:

Tipurile de tehnologii pe care le-am luat în considerare au inclus filtrarea, luminile germicidale, ionizatorii și orice altă modalitate de eliminare în siguranță a virușilor sau de dezactivare a acestora în aerul respirabil.
Pe scurt, nu am găsit dovezi solide că tehnologiile de tratare a aerului sunt de natură să protejeze oamenii în medii reale.
Există o mulțime de dovezi existente că contaminarea mediului și a suprafețelor poate fi redusă prin mai multe strategii de tratare a aerului, în special luminile germicidale și filtrarea eficientă a particulelor din aer (HEPA). Dar dovezile combinate au fost că aceste tehnologii nu opresc sau nu reduc bolile.
Există unele dovezi slabe că metodele de tratare a aerului reduc probabilitatea de infecție, dar aceste dovezi par a fi părtinitoare și dezechilibrate.
Bănuim puternic că au existat unele studii relevante cu un efect foarte minor sau fără efect, dar acestea nu au fost niciodată publicate.
Concluziile noastre sunt dezamăgitoare, dar este esențial ca factorii de decizie în materie de sănătate publică să aibă o imagine de ansamblu.
Sperăm că acele studii care au fost realizate în timpul COVID vor fi publicate în curând și vom putea face o judecată mai informată despre valoarea pe care o poate avea tratarea aerului în timpul pandemiei.

Această cercetare a fost condusă de Universitatea din East Anglia împreună cu colaboratori de la University College London, Universitatea din Essex, Norfolk and Norwich University Hospital Trust și Universitatea din Surrey. A fost finanțată de Unitatea de protecție a sănătății în cadrul Unității de pregătire și răspuns în caz de urgență a Institutului Național de Cercetare și Îngrijire a Sănătății, condusă de Kings College London și UEA în colaborare cu Agenția de Securitate a Sănătății din Marea Britanie.