Un nou viitor pentru medicina regenerativă

Hidrogelii sunt deja folosiți în spitale pentru a administra medicamente, ca lentile, ciment osos, pansamente, schele 3D pentru creșterea țesutului și multe altele. Dar lipirea lor între ele a fost o problemă. Acum, cercetătorii au descoperit o soluție: o peliculă subțire de chitosan, un material natural din cochilii de crustacee. Cu ajutorul acestei pelicule, hidrogelii se lipesc instantaneu și puternic între ei. Cercetătorii au folosit această metodă pentru a proteja și răci țesuturile, a sigila leziunile vasculare și a preveni lipirea nedorită a organelor interne după operație.

Imaginați-vă niște materiale moi și flexibile, pline cu apă, care pot fi personalizate pentru a imita diverse țesuturi. Acestea sunt hidrogelii, vedetele domeniului medical! Ele pot fi folosite pentru:

• Administrarea medicamentelor care combat bacteriile și virușii.
• Lentile de contact, proteze corneene și alte dispozitive pentru ochi.
• Ciment osos și pansamente pentru răni.
• Bandaje care opresc sângerarea.
• Schele 3D pentru regenerarea țesuturilor.

Dar lipirea hidrogeurilor între ele era o problemă. Metodele tradiționale erau lente, complexe și ofereau o lipire slabă. Acum, cercetătorii de la Universitatea Harvard au găsit o cale mai bună: un film subțire de chitosan, obținut din carapacea crustaceelor. Cu această peliculă, hidrogelii se lipesc instantaneu și puternic!

Aplicații inovatoare cu o legătură puternică:

• Bandaje autocolante care se mulează pe orice parte a corpului.
• Dispozitive flexibile cu circuite electronice pentru monitorizarea medicală.
• Pansamente care protejează țesuturile în timpul operațiilor și previn formarea de aderențe nedorite.

Această descoperire deschide noi frontiere în medicină:

• Bandaje mai eficiente pentru răni.
• Tratamente alternative pentru arsuri.
• Metode îmbunătățite pentru repararea țesuturilor.
• Prevenirea aderențelor postoperatorii.

Echipa profesorului David Mooney de la Universitatea Harvard, în colaborare cu medici și ingineri. Cercetarea a fost finanțată de Institutul Wyss și Institutul Național de Sănătate din Statele Unite.

Sursa: https://wyss.harvard.edu/